Învață ca un bebeluș - Secretele învățării limbilor fără efort

Transcriere podcast

Ben: Bine ați revenit la Vocafy Unpacked. Eu sunt Ben și, ca întotdeauna, sunt alături de Clara.

Clara: Salut, Ben, bună tuturor.

Ben: Clara, astăzi vreau să vorbim despre experții originali în învățarea limbilor străine: bebelușii. Pare magie. Trec de la a scoate sunete mici la a forma propoziții complete în doar câțiva ani, fără manuale sau exerciții de gramatică. Cum reușesc? Putem învăța ceva de la ei?

Clara: Cu siguranță pare magie, dar este un proces de o logică frumoasă și universal. Și da, adulții pot învăța enorm de mult din el. Cea mai mare concepție greșită este că învățarea începe cu primul cuvânt. De fapt, începe mult, mult mai devreme, în ceea ce se numește „perioada tăcută”.

Ben: Perioada tăcută? Deci, înainte să vorbească, ei deja învață?

Clara: Învață constant. Chiar și în pântece, un făt poate recunoaște ritmul și melodia vocii mamei sale. Din momentul în care se nasc, bebelușii sunt ca niște bureți lingvistici. Petrec luni de zile doar ascultând, absorbind sunetele, tiparele și intonația limbii lor materne. Își construiesc un vocabular pasiv masiv, o hartă mentală a limbii, cu mult înainte de a încerca să vorbească.

Ben: Deci prima lecție pentru un adult care învață o limbă este... să tacă și să asculte?

Clara: (Râde) Într-un fel, da! Este vorba despre a respecta faza de asimilare. Nu te grăbi să vorbești. Petrece suficient timp ascultând și citind, pur și simplu absorbind limba fără presiune. Această fundație este cea care face posibilă vorbirea cu încredere mai târziu.

Ben: Ok, deci după luni de ascultare, care e următorul pas? Îmi imaginez sunetele drăguțe de gângurit și bolborosit.

Clara: Exact. Mai întâi apare gânguritul — acele mici „uuh” și „aah”. Atunci bebelușul practic își încălzește corzile vocale. Dar adevăratul progres este lalațiunea, pe la șase luni. Vei auzi aceste silabe repetate: „ba-ba-ba”, „da-da-da”. Și ceea ce este fascinant este că acest lucru este universal. Bebelușii din întreaga lume, indiferent de limba vorbită în jurul lor, scot aceleași sunete de bază.

Ben: Incredibil. Deci un bebeluș din Tokyo și unul din Toronto sună la fel în acea etapă?

Clara: Inițial, da. Dar apoi se întâmplă ceva uimitor pe la zece luni. Lalațiunea începe să se restrângă. Începe să sune ca limba pe care o aud în fiecare zi. Lalațiunea unui bebeluș francez va începe să aibă un ritm franțuzesc, a unui bebeluș maghiar unul maghiar. Ei exersează, la propriu, sunetele specifice ale viitoarei lor limbi materne.

Ben: Wow. Deci se specializează. Apoi vine marele moment: primul cuvânt. Există cuvinte tipice pentru început?

Clara: Cu siguranță. Sunt aproape întotdeauna cuvinte de înaltă frecvență, concrete și relevante pentru lumea bebelușului: „mama”, „tata”, „minge”, „pisica”, „pa-pa”. Lucruri pe care le pot vedea, atinge și cu care pot interacționa. Asta se leagă direct de ceea ce am discutat într-un episod anterior despre frecvență. Începi cu ceea ce este cel mai comun și mai util.

Ben: Mereu m-am întrebat despre „mama” și „tata”. Sună atât de similar în atât de multe limbi. Există vreo rădăcină antică pentru cuvântul părinți?

Clara: E o întrebare fantastică, iar răspunsul este mult mai simplu și mai frumos de atât. Nu este vorba despre istorie, ci despre biologie. Sunetele „m”, „p” și „b” sunt unele dintre cele mai ușoare de produs pentru un bebeluș cu buzele, iar „a” este o vocală foarte deschisă. Așadar, „ma-ma” și „pa-pa” sunt adesea primele sunete complexe pe care le produc în timpul lalațiunii. Părinții mândri aud asta, se entuziasmează și consolidează acest lucru cu zâmbete și îmbrățișări. În esență, părinții îl învață pe bebeluș că acest sunet aleatoriu, ușor de făcut, se referă la ei.

Ben: Deci noi atribuim semnificație gânguritului lor, și așa se naște cuvântul. E un gând uluitor.

Clara: Pentru o vreme, progresul este lent, poate un cuvânt nou sau două pe săptămână. Apoi, în jur de 18 luni, se întâmplă ceva numit „explozia vocabularului”. Copilul are un salt cognitiv: își dă seama că totul are un nume. Din acel moment, poate învăța 5-10 cuvinte noi pe zi. Devine o mașinărie neobosită de arătat cu degetul și de întrebat.

Ben: Și apoi încep să le lege. Îmi amintesc că nepotul meu folosea ceea ce sora mea numea „stilul telegramă”. Doar „Cățel papa” sau „Minge mare”.

Clara: E o descriere perfectă și este o altă etapă universală. Combină cele mai importante cuvinte — substantive și verbe — și omit toată gramatica. Dar asta arată că nu mai denumesc doar lucruri; înțeleg relațiile dintre cuvinte.

Ben: Dar etapa mea preferată este când încep să facă acele „greșeli geniale”. Cum ar fi să spună „am mergut” în loc de „am mers”. E greșit, dar pare atât de inteligent.

Clara: Chiar este inteligent! Aceste greșeli, pe care lingviștii le numesc „suprageneralizări”, sunt cea mai clară dovadă că copiii nu doar imită. Ei descoperă activ regulile limbii. Copilul a învățat o regulă precum „adaugă «-ut» la final pentru a forma timpul trecut” și o aplică logic la tot. Nu au învățat încă excepțiile. Pentru un adult care învață o limbă, aceasta este o lecție vitală: a face astfel de greșeli nu este un semn de eșec. Este un semn că creierul tău lucrează, găsește tipare și încearcă să le aplice. Ar trebui să fii mândru de momentele tale de „mergut”!

Ben: Deci, ca să rezumăm, care sunt cele mai importante lecții de la bebeluși pentru un adult care încearcă să învețe o limbă cu un instrument ca Vocafy?

Clara: Aș zice că sunt patru mari.

În primul rând, îmbrățișează perioada tăcută. Folosește Vocafy pentru a asculta o mulțime de conținut care te interesează înainte de a simți presiunea de a vorbi. Construiește-ți acea fundație.

În al doilea rând, contextul este esențial. Bebelușii învață „minge” în timp ce se joacă cu o minge. Ar trebui să înveți cuvinte în propoziții și povești reale, nu în liste izolate.

În al treilea rând, concentrează-te pe ceea ce este frecvent și relevant. Așa cum bebelușii învață „mama” înainte de „fotosinteză”, ar trebui să începi cu cuvintele de înaltă frecvență care îți permit să comunici imediat.

Și, în final, iubește-ți greșelile. Ele sunt dovada că înveți, nu doar imiți. Arată că creierul tău depune munca grea de a descifra sistemul.

Ben: Să învățăm de la adevărații experți. E un mod de a privi lucrurile frumos și surprinzător de practic. Clara, mulțumesc. A fost fascinant.

Clara: Cu plăcere, Ben. Ne amintește că toți ne naștem cu o capacitate incredibilă pentru limbaj. Trebuie doar să avem încredere în proces.