Limba arabă: Înțelegerea formelor standard și dialectale

Transcriere podcast

Ben: Bun-venit înapoi la „Povestea Limbilor” de la Vocafy. Sunt Ben, din nou alături de Clara. După călătoria noastră prin vastul peisaj lingvistic al Africii, ne concentrăm pe o singură limbă care se întinde pe două continente și este vorbită de peste 400 de milioane de oameni: araba. Dar, Clara, primul lucru pe care îl înveți despre arabă este că „o singură limbă” este o expresie foarte înșelătoare.

Clara: Salut, Ben. Este punctul perfect de plecare. Este paradoxul central al limbii arabe. Pe de o parte, este o limbă unificată, cu o scriere și o moștenire comună. Pe de altă parte, un vorbitor din Maroc și un vorbitor din Irak s-ar putea chinui să poarte o conversație informală. Acest lucru se datorează faptului că lumea vorbitoare de arabă există într-o stare pe care lingviștii o numesc „diglosie”.

Ben: Diglosie. Sună tehnic. Ce înseamnă în termeni simpli?

Clara: Gândește-te că ai două versiuni diferite ale limbii pe care le folosești în ocazii diferite. Există o versiune formală, „de duminică”, și apoi există versiunea informală, de zi cu zi, pe care o vorbești acasă. În arabă, această diviziune este mult mai dramatică decât în majoritatea celorlalte limbi.

Ben: În regulă, deci haide să analizăm aceste două versiuni. Care este cea formală?

Clara: Aceasta este araba standard modernă, sau ASM. Este descendenta directă a arabei clasice din Coran. Aceasta este limba unității. Este ceea ce citești în cărți și ziare, ceea ce auzi la prelegerile universitare și – crucial – este limba știrilor. Dacă pornești Al Jazeera sau orice alt canal important de știri pan-arab, prezentatorii vorbesc ASM. Acest lucru asigură că un discurs politic sau un reportaj de știri este înțeles din Rabat până la Riad.

Ben: Deci toată lumea o înțelege. Dar oamenii chiar o vorbesc? De exemplu, cu prietenii sau familia?

Clara: Aproape niciodată. Și acesta este punctul cheie: ASM nu este limba maternă a nimănui. Toată lumea o învață la școală, dar nu o folosești pentru a te târgui în piață sau pentru a discuta cu un șofer de taxi. Pentru asta, folosești a doua versiune: dialectele.

Ben: Dialectele. Deci aceasta este limba informală, de zi cu zi. Cât de diferite sunt unele de altele?

Clara: Dramatic de diferite. Aceasta este inima vibrantă și vie a limbii arabe, cunoscută sub numele de `Ammiyya. Fiecare regiune are propriul său dialect. Dialectele țărilor vecine, cum ar fi Libanul și Siria, sunt de obicei inteligibile reciproc. Dar, pe măsură ce distanța crește, crește și decalajul lingvistic. Dialectele din Africa de Nord, numite Maghrebi sau Darija, sunt puternic influențate de limbile berbere și de franceză, ceea ce le face deosebit de dificil de înțeles pentru arabii din Orientul Mijlociu.

Ben: Deci, dacă sunt atât de diferite, cum poate exista o cultură comună masivă, cum ar fi filmul și muzica? Cum devine popular un cântec de succes dintr-o țară în alta?

Clara: Aceasta este o întrebare fantastică, iar răspunsul se află în gigantul cultural al lumii arabe: Egipt. Timp de decenii, Egiptul a fost „Hollywood-ul Orientului Mijlociu”, producând un număr uriaș de filme, emisiuni TV și cântece. Din acest motiv, araba egipteană a devenit cel mai larg înțeles dialect din întreaga regiune. Chiar dacă un saudit și un tunisian nu își pot înțelege dialectele native, adesea pot găsi un teren comun trecând la o arabă egipteană simplificată pe care amândoi o cunosc din filme.

Ben: Deci cinematografia egipteană a creat un fel de lingua franca neoficială. Este fascinant. Dar pentru un student la limbi străine? Care sunt unele dintre caracteristicile unice pe care trebuie să le abordezi, indiferent dacă înveți ASM sau un dialect?

Clara: Primul lucru este scrierea. Se scrie de la dreapta la stânga, ceea ce este o schimbare mentală distractivă. Dar cea mai frumoasă și puternică caracteristică este sistemul de rădăcini. Majoritatea cuvintelor sunt construite dintr-o rădăcină de trei consoane. De exemplu, rădăcina K-T-B este legată de ideea de „a scrie”. Din această singură rădăcină, obții kitab (carte), katib (scriitor), maktab (birou) și maktaba (bibliotecă). Odată ce înveți rădăcina, poți debloca o întreagă familie de cuvinte.

Ben: Este ca un cod secret pentru vocabular. Dar sunetele? Am auzit că araba are sunete care nu există în engleză.

Clara: Cu siguranță are. Există mai multe sunete guturale, profunde, precum faimosul ayn (ع), care provin din spatele gâtului. Stăpânirea acestora este o adevărată provocare pentru cursanți, dar este esențială pentru a suna autentic.

Ben: Deci, ajungem la întrebarea supremă pentru oricine dorește să învețe: De unde începi? ASM sau un dialect specific?

Clara: Depinde în totalitate de obiectivele tale. Dacă vrei să citești literatură, să înțelegi știrile și să ai o bază solidă pentru întreaga lume arabă, începi cu ASM. Îți oferă „cheia principală”. Dar dacă scopul tău este să călătorești în Iordania anul viitor și să îți faci prieteni, ar trebui să înveți dialectul levantin local. Vei comunica mult mai rapid în situații de zi cu zi.

Ben: Există o cale de mijloc?

Clara: Absolut. Sfatul cel mai comun este să începi cu fundamentele ASM pentru a înțelege scrierea și gramatica, apoi să treci la un dialect larg înțeles, cum ar fi cel egiptean sau levantin, pentru exersarea vorbirii și ascultării. Astfel, obții ce e mai bun din ambele lumi.

Ben: Deci, araba nu este o singură limbă, ci un întreg univers lingvistic, menținut unit de un standard formal, scris, dar plin de viață prin sute de variații locale.

Clara: Exact. A învăța araba, în oricare dintre formele sale, este o invitație într-una dintre cele mai bogate și mai importante culturi din punct de vedere istoric ale lumii. Nu înveți doar o singură limbă; obții acces la toate.

Ben: Ce mod elocvent de a o spune. Deci, cheia nu este să fii intimidat de complexitate, ci să o vezi ca pe o poartă către o întreagă civilizație. Clara, îți mulțumesc foarte mult pentru că ai demistificat această lume lingvistică incredibilă pentru noi.

Clara: Cu plăcere, Ben. Oricând.